Numele trandafirului (Umberto Eco)

Numele trandafirului” e o carte frumoasa si grea, in stilul tipic al lui Umberto Eco, care te copleseste cu cunostiintele sale.

Intram intr-un univers necunoscut si destul de rece, in anul 1327, intr-o manastire italiana bogata, in care franciscanii sunt suspectati de erezie, iar calugarul William of Baskerville este trimis de Abate pentru a descifra misterul. Acesta ajunge la manastire impreuna cu tanarul sau novice, Adso, din perspectiva caruia este povestit intreg romanul.

Initial universul romanului poate parea greu de strapuns, nefamiliar si neprietenos, dar dupa cateva pagini, cand incepi sa intelegi intriga, sa cunosti personajele, sa te familiarizezi cu maniera (probabil total straina) in care isi petrec viata, romanul devine unul captivant.

Nenumaratele insertii culturale, prezente inca din primele capitole, pot fi pe alocuri greu de inghitit (desi internetul mai diminueaza acest inconvenient daca ai rabdarea sa cauti), iar pasajele in latina, netraduse (cel putin in versiunea pe care am citit-o eu), ingreuneaza putin firul povestii. Cu toate acestea, “Numele trandafirului” este unul dintre romanele mele preferate, o provocare culturala, un roman care simti ca te imbogateste si, foarte important, un roman al carui final nu este unul previzibil.

Si acum sa revenim la firul naratiunii.

Scenariu este unul apocaliptic – in sapte zile un criminal savarseste sapte crime in incinta manastirii. Calugarul William este cel ce isi asuma rolul de detectiv si, folosindu-se de o logica impecabila si de o gandire “ascutita”, acesta aduna probe, descifreaza simboluri si manuscrise codate si incearca sa conecteze misterul crimelor cu cel al bibliotecii manastirii.

Dupa cum probabil anticipati, numeroase obstacole apar in calea calugarului, dar ma voi opri aici pentru a nu dezvalui prea multe. Tot ceea ce vreau sa mai spun este ca povestea este captivanta, imprevizibila si foarte bine construita, iar William of Baskerville, acest Sherlock Holmes al calugarilor, asemenea tuturor celorlalte personaje din roman, desi cu o personalitate  bine definita si avand cateva trasaturi definitorii (apar cateva clisee psihologice/de personalitate), este complet credibil si uman.

Ecranizare

Romanul a fost ecranizat in 1984, beneficiind de o pelicula ce a ramas fidela viziunii lui Umberto Eco.

Filmul creaza o atmosfera apasatoare, un amestec de sumbru, grotesc si comic, care insoteste perfect desfasurarea actiunii.

In ceea ce priveste personajele, Sean Connery este cel ce da viata lui William of Baskerville, intr-o interpretare ce mi s-a parut a fi neasteptat de fireasca si credibila, iar Christian Slater este un novice foarte convingator, ajutat probabil si de varsta de doar 15 ani pe care o avea la acel moment.

Ma opresc aici, recomandand atat cartea, cat si filmul, o combinatie ce poate duce la un weekend foarte reusit.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 42 other followers