Eseu despre luciditate (Jose Saramago)

Eseu despre luciditate„, aceasta parabola politica a lui Saramago, supune unei analize dure naivitatea noastra. Drepturile de care ne bucuram atat de mult in teorie, dar pe care le exercitam atat de putin in practica, aceste garantii ale democratiei statului in care traim si ale libertatii noastre personale, raman drepturi tocmai datorita utilizarii lor neinsemnante.

Ce dificultati functionale ar intampina oare sistemele noastre judiciare/politice/economice, daca, maine, cu totii am vrea sa beneficiem de un anumit drept, daca maine, spre exemplu, toti cetatenii s-ar decide sa se adreseze autoritatii publice prin petitii, milioane si milioane de petitii. Ce s-ar intampla daca o astfel de exercitare neasteptata si colectiva a libertatii noastre sociale ar avea loc?

Dreptul pe care personajele lui Saramago au indraznit sa il exercite este cel al votului in alb. Iar dezamagirea si pedeapsa autoritatilor au urmat la scurt timp dupa.

Intr-un discurs adresat de catre seful statului locuitorilor capitalei, acesta isi dezvaluie sentimentele de frustrare si dezamagire. De ce oare cetatenii nu intelesesera ca drepturile trebuie percepute numai ca simboluri si niciodata ca posibile realitati?

“Toata suferinta voastra va fi inutila, zadarnica toata incapatanarea voastra, si atunci veti intelege, prea tarziu, ca drepturile sunt integral drepturi numai in cuvintele cu care au fost enuntate si pe bucate de hartie pe care au fost consemnate, fie ea o constitutie, o lege sau un regulament oarecare, veti intelege, convinsi, sa dea domnul, ca aplicarea lor fara masura, nesocotita, ar putea produce convulsii si in societatea cea mai solid construita, veti intelege, in sfarsit, ca bunul-simt comun ordona sa le luam ca simplu simbol a ceea c ear putea fi, daca ar fi, si niciodata ca realitatea sa efectiva si posibila.”

Dar pana unde l-a purtat imaginatia pe Saramago in conturarea consecintelor? Sau pana unde l-a inspirit realitatea? Pentru asta va trebui sa cititi acesta analiza profunda a societatii politice, mai mult sau mai putin imaginare.

P.S. Romanul aduce din nou in atentia cititorului intamplarile din “Eseu despre orbire”, insa intelegerea acestuia nu este conditionata de lectura primului “eseu”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s