Ferma animalelor (George Orwell)

Desi scris cu intentia de a critica revolutia rosie si „oranduirea” instaurata mai apoi in Rusia Sovietica (intre 1920 si 1950), in romanul-fabula al lui George Orwell (pseudonimul literar si jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) fiecare poate identifica aspecte din viata sa, si chiar din istoria contemporana din care face parte. Dorinta de imbogatire a oamenilor si dorinta unora de a fi „mai egali” decat ceilalti pare sa nu se schimbe odata cu trecerea anilor.

George Orwell si-a inceput romanul prin descrierea fermei „Conacul”, o ferma cu un stapan aspru si betiv, in care animalele erau de multe ori lasate fara mancare si muncite pana la epuizare.

In aceste conditii, un discurs plin de inflacarare al unuia dintre porcii batrani a fost tot ce le-a lipsit pentru a se mobiliza:

„Aproape intregul produs al muncii noastre ne este furat de fiintele omenesti. Omul este singurul nostru dusman adevarat. Omul este singura fiinta care consuma fara sa produca. El nu da lapte, nu face oua, e prea slab ca sa traga plugul, nu poate fugi destul de repede ca sa prinda iepuri. Cu toate astea, el e stapan peste toate animalele. El le pune la munca si le da inapoi abia cat le este necesar ca sa nu moara de foame; restul pastreaza pentru el.”

Aceste cuvinte au cantarit mult in mintea animalelor si le-au dat curajul sa se razvrateasca impotriva stapanului lor, domnul Jones. Revolutia lor a reusit si, dupa ce au ramas stapane asupra fermei, acestea au instituit cateva reguli care sa le ghideze si sa le asigure asigure armonia atunci si pe viitor: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, niciun animal nu va ucide un alt animal.

Dupa aceste schimbari animalele au muncit mai mult ca niciodata, stiind ca tot ceea ce fac este pentru ele si ca nicio parte din munca lor nu va fi risipita pentru profitul oamenilor. Si niciodata nu au fost mai fericite.

Insa egalitatea dintre animale a durat prea putin, caci, in scurt timp, porcii, care erau cele mai destepte dintre animalele de la ferma au inceput sa le conduca pe celelalte in loc sa le ajute.
Si, astfel, acestia au inceput prin a-si aloca mancare mai multa si mai buna („Laptele si merele ― stiinta, tovarasi, a dovedit asta ― contin substante absolut necesare existentei sanatoase a unui porc. Noi, porcii, lucram cu creierul. Intreaga conducere si organizare a acestei ferme depind de noi. Zi si noapte veghem la bunastarea voastra. Pentru voi bem noi acel lapte si mancam acele mere.”), prin a coordona in loc de a munci, iar, mai apoi, prin a schimba regulile dupa bunul lor plac.

Schimbarile lor pot fi usor rezumate in schimbarea ultimei reguli instituite dupa revolutie. „Toate animalele sunt egale” a devenit „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decat altele.”

Datorita intelectului si a sireteniei lor, porcii sunt mai egali decat alte animale si, mai mult, acestia se aproprie din ce in ce mai mult de oameni, incep sa mearga pe doua picioare, sa bea, sa poarte haine si sa se comporte precum stapanii fermei. Satira politica plina de intelepciune a lui Orwell se incheie infatisand buna intelegere dintre porci si oameni, o intelegere ce nu poate aduce decat o previziune sumbra pentru viitorul celorlalte animale de la ferma.

„In casa, in jurul mesei celei lungi, stateau sase oameni si sase dintre porcii cei mai importanti, Napoleon insusi ocupand locul de onoare in capul mesei. Porcii pareau sa stea foarte firesc pe scaune. Grupul se delectase cu un joc de carti, dar se intrerupsese pentru o clipa, evident ca sa bea un pahar.
Douasprezece voci urlau furioase si toate erau la fel. Ce se petrecuse cu fetele porcilor nu mai era de-acum o dilema. Fiintele de afara privira de la porc la om si de la om la porc si din nou de la porc la om: deja era imposibil sa mai spui care era care.”

Ferma animalelor” este o satira politica a tuturor timpurilor, ce ne invata sa nu lasam naivitatea noastra si lacomia celorlalti sa distruga posibilitatea unei vieti care sa ne apartina cu adevarat.

Pentru cei mici, si nu numai, fabula a fost transpusa si intr-o celebra animatie difuzata in anul 1954, reluata in 1999, in care vocile personajelor au fost dublate, printre altii, de Patrick Stewart, Julia Louis-Dreyfus si Peter Ustinov.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s