Ruletistul (Mircea Cartarescu)

Ruleta a fost un joc morbid, care a supravietuit, pe de o parte, datorita disperarii unor persoane ajunse la limita saraciei si a izolarii sociale, iar, pe de alta parte, datorita unei fascinatii sau chiar dependente pe care o crea asupra spectatorilor sai. Intr-adevar, moartea tinde sa fascineze, iar pariurile pe sau impotriva mortii sunt probabil cele mai captivante dintre toate pariurile.

Mircea Cartarescu ne prezinta jocul ruletei in complexitatea lui spirituala si psihologica, dar si in simplitatea lui, pura probabilitate matematica. Un glont, o posibilitate din 6 ca protagonistul episodului sa moara, cu creieriul, „singura substanta cu adevarat divina, aurul alchimic, unde se afla totul, imprastiat pe pereti si pe podea, amestecat cu schije de teasta”.

Si n-il prezinta pe „Ruletist”, cel care urmeaza sa monopolizeze acest nume, ca o veche cunostinta, un vechi prieten, pe care soarta nu pare sa fi avut vreun motiv anume sa-l aleaga. Dar l-a ales, asa, cu figura sa posomorata, „o fata triunghiulara pe un gat lung, galbui si slab, o piele uscata si parul aproape stracojiu. […] Facea cumva o impresie de ingalare, de necuratenie. Asa arata si in toalele lui de la ferma, si in smokingurile lui de mai tarziu.” A fost singurul om caruia i-a fost data sansa sa cunoasca „infinitul Dumnezeu matematic si sa se ia la tranta cu el”.

Ruletistul este prototipul personajului care se aproprie si se departeaza in acelasi timp de moarte, care o sfideaza, dar care se cufunda din ce in ce mai mult in ea. Mult timp dupa ce Ruletistul si-a depasit conditia, dupa ce a facut bani atat de multi incat imaginatia sa limitata nu il ajuta sa ii poata cheltui pe toti si dupa ce a devenit o figura sociala recunoscuta, a continuat sa joace ruleta. Nu stim de ce.

A sfidat, pe rand, revolverul cu un glont, cu doua, cu trei…astfel incat a dus la ruina orice alti ruletisti si patroni de ruleta si a ramas singurul „entertainer” in acea lume. Hranindu-se cu sentimentul aproprierii mortii si cu acele emotii care il cuprindeau de fiecare data cand apasa pe tragaci (caci de fiecare data era sigur ca va fi si ultima), continua sa parieze impotriva lui, lasandu-si din ce in ce mai putine iesiri.

„Mi se pare acum simplu, primitiv si in acelasi timp genial de simplu: Ruletistul miza impotriva lui. Cind isi ducea pistolul la timpla, el se dedubla. Vointa i se intorcea impotriva si-l condamna la moarte. De fiecare data era convins cu toata fiinta sa ca va muri. De aici, cred, expresia de groaza nemarginita care ii aparea pe fata. Ghinionul sau fiind insa total, nu putea decit sa esueze intotdeauna in intentia de a se sinucide.”

Si asa a continuat sa sfideze revolverul cu 4 gloante, cu 5, iar atunci cand matematica nu ii mai lasa nicio scapare, soarta s-a indoit si l-a salvat.

Ironic, Ruletistul a murit, in anonimat complet, omorat de un revolver fara niciun glont.

„Ruletistul” e o povestire tulburatoare ce deschide volumul „Nostalgia” al lui Mircea Cartarescu si care este atat o entitate in sinea ei, cat si un prolog pentru operele ce o urmeaza: „Mendebilul”, „Gemenii”, „Rem” si „Arhitectul”, acesta din urma tinand loc de epilog.

3 thoughts on “Ruletistul (Mircea Cartarescu)

  1. ,, Ruletistul” este o opera care te coboara in sfera psihologica a omului intunecat de ispitirile si mizeriile vietii cotidiene. Aici moartea nu mai e un mister, nu mai e o surpriza, ci are un gust cunoscut, e o placere terifianta, care, atunci cand te scapa printre degete, in loc sa creeze senzatia de eliberare devine si mai savuroasa, mai captivanta, mai provocatoare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s