Trebuie sa vorbim despre Kevin (Lionel Shriver)

Marturisire: Inca nu am vizionat filmul realizat dupa aceasta carte, lucru autoimpus din momentul in care am decis sa realizez aceasta recenzie, insa trebuie sa recunosc ca niciodata nu am simtit atata anxietate inainte de a urmari un film. De ce? Pentru ca as fi devastat daca filmul ar fi o dezamagire.
Acestea fiind zise, e timpul pentru o a doua marturisire: in calitatea mea de mare amator de carti horror nici o alta carte nu mi-a dat atatia fiori ca “Trebuie sa vorbim despre Kevin”.

Publicata in 2003, cartea lui Lionel Shriver (pe numele sau adevarat Margaret Ann Shriver) este tulburatoare si trepidanta, genul de carte pe care vrei cu disperare sa o pui deoparte, chiar si pentru un moment de detasare emotionala, in timp ce te indrepti vertiginos spre sfarsit, inghitind tot mai multe noduri. Cartea este configurata sub forma unei serii de epistole adresate de catre Eva sotului sau Franklin, scrisori care infatiseaza o casatorie cu probleme dintre cele mai banale si cotidiene, criza varstei a doua cu care se confrunta cei doi si solutia la toate acestea: un copil.

Pana acum nimic tulburator. Insa ceea ce face ca universul lui Kevin sa fie terifiant este chiar acuratetea si veridicitatea lumii create de Shriver. Este teama provenita din realizarea faptului ca, in calitate de parinte sau coleg, nu poti opri un eveniment precum Kevin sa se intample.

Eva si Franklin sunt genul de parinti arhetipali care au existat, exista si vor exista mereu. Franklin este orbit de idealurile sale cu privire la familia perfecta, iar Eva este incapacitata de egocentrismul specific femeii de succes care nu este gata sa renunte la toate avantajele sale doar pentru a fi redusa la stadiul de “housewife”.

Kevin este diferit inca de la inceput. Inca de la nastere existenta lui este marcata de o imensa suferinta, de o apasatoare inutilitate. Fiind inzestrat cu o inteligenta mult peste medie, reuseste cu usurinta sa disimuleze, insa pentru el totul este “prostesc”, fara rost. Chiar si actul sau criminal, o incercare de a da sens unei vieti incolore, inodore, insipide poarta amprenta unei absurditati voite. Actul sau nu are nici un fel de substrat (politic, rasial, sexual) singura particularitate fiind faptul ca victimele sale aveau ceva in comun: o pasiune, lucru pe care Kevin nu si-a permis niciodata sa-l aiba.

Cu totii citim despre masacre in ziare si urmarim reportaj dupa reportaj, iar partea sociala din noi va reactiona cu un inutil: “oh, cat de groaznic”, in vreme ce o alta parte va fi interesata de numarul de victime. Dar dupa toata simpatia pentru victime si, poate, dupa glumele de prost gust, va ramane convingerea ca ”mie nu mi se poate intampla. Eu voi sti sa fiu atent la semne”. Dar poate ca asta nu este de ajuns intotdeauna.

O carte brutal de onesta, o investigatie psihologica si filosofica a culpabilitatii, “Trebuie sa vorbim despre Kevin” este, in primul rand, o provocare de ordin psihologic implicand organic cititorul care va sfarsi prin a reflecta la probleme precum violenta, indiferenta si vina. Cine trebuie pana la urma sa vorbeasca despre Kevin? Poate ca noi toti.

One thought on “Trebuie sa vorbim despre Kevin (Lionel Shriver)

  1. Pingback: Trebuie sa vorbim despre Kevin (Lionel Shriver) | Recycling the World

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s