Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (Camil Petrescu)

Camil_PetrescuM-am intrebat citind acest roman despre experientele in dragoste ale lui Camil Petrescu. M-am intrebat de unde aceste credinte, pe de o parte frumoase, idealiste, pe de alta parte extremiste, ce par a izvori dintr-o iubire cu final nefericit. M-am intrebat de unde acest resentiment amar la adresa femeilor.

„O femeie isi da sufletul si pe urma si-l reia intact. Si de ce nu? Are dreptul sa ia înapoi exact cat a dat.”

„Ma chinuiam launtric ca sa pot sa par vesel… Si eu ma simteam imbecil si ridicol, fara simtul realitătii si naiv ca un predestinat „coarnelor”.”

„Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.”

Mi-ar fi greu sa cred ca toate aceste randuri au fost inspirate de experienta altcuiva, de o experienta indirecta prin vreun prieten sau cunoscut. Imi par prea personale si prea pline de incarcatura emotionala, asa cum poti sa scrii numai atunci cand cuvintele se zbat sa iasa din adancul sufletului tau.

Da…cam melodramatic. Asa mi s-a parut de altfel si romanul cand l-am citit pentru prima data. Privind in urma, insa, nu mai am acest sentiment. A ramas numai partea frumoasa, emotionanta, partea atat de sincera a ceea ce a scris Camil Petrescu.

Sa incerc totusi sa cuprind putin si subiectul…:)

Dupa cum probabil v-ati dat deja seama din randurile precedente, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război spune o poveste de dragoste, lipsita de finalul hollywoodian sau, mai aproape de noi, finalul de basm „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Este povestea lui Tudor Gheorghiu, un barbat sarac, mandru si a sotiei sale, Ela, frumoase si … cum spunea si unul dintre personajele din roman, pe care nu poti sa te astepti sa o tii langa tine fara sa ai bani.

Casatoria a inceput din dragoste si naivitate. Si s-a terminat dupa o intreaga istorie de”ma inseala – nu ma inseala”care ar putea innebuni pe oricine si dupa o si mai trista intelegere a adevarului.

„Femeia inseala numai pe cel pe care-l iubeste, pe ceilalti ii paraseste pur si simplu”, spunea la un moment dat un personaj din roman, adresandu-i-se lui Tudor Gheorghiu. Aceste vorbe insa nu i-au adus consolare si nu l-au linistit.

Aceasta este cumva o jumatate a povestii si, de fapt, cea care guverneaza si a doua jumatate, viata sotului ca sublocotenent in razboiul… Un razboi in care Tudor are doi inamici, soldatii de cealalta parte a campului de lupta si pe amantul sotiei sale, care lupta langa el si care ii si salveaza viata intr-una din batalii.

„Un om poate omori un catalog de nume, dar rareori vazandu-i in carne si oase pe oamenii care poarta acele nume.”

Avem deci o lupta interioara si o lupta exterioara, iar, la sfarsit, dezamagirea in dragoste este cea care, cred eu, mai mult decat constiinta sau onestitatea, conduce la decizia sublocotenentului de a-si admite o greseala facuta in razboi, greseala ce s-a pedepsit cu moartea.

„Ma cuprindea o nesfarsita tristete vazand ca nici femeia asta, pe care o credeam aproape sulfet din sufletul meu, nu intelegea ca poti sa lupti cu indarjire si fara crutare pentru triumful unei idei, dar în acelasi timp sa-ti fie sila sa te framanti pentru o suma, fie ea oricat de mare, sa lovesti aprig cu coatele.”

„Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la inceput, patologic pe urma.”

„Am sarutat-o chiar pe aceasta femeie care nu mai era a mea, era a mortii si am privit-o cu indiferenta cu care privesti un tablou!”

Despre film

Joanna Pacula, Vladimir GăitanAm vazut acum cateva zile filmul. M-am ferit oarecum de el pana acum, asa ca am fost surprinsa placut cand la sfarsitul sau mi-am dat seama cat de bine corespunde imaginilor pe care mi le-am construit in timp ce citeam romanul.

Dupa cum probabil va asteptati, este un film al lui Sergiu Nicolaescu, iar in rolurile principale ii gasim pe Joanna Pacula si Vladimir Gaitan.

Singurul lucru in plus pe care mi l-as fi dorit ar fi sa fi vazut o schimbare in comportamentul Lenei (Joanna), intre secventele de la inceputul casatoriei lor si cele de la sfarsit. Deoarece nu am vazut nicio schimbare in expresivitate…in privire…si numai in fapte, m-a facut sa ma indoiesc ca a fost vreodata cu adevarat indragostita de el, desi acesta era cumva acordul de la care pornea povestea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s