Lolita (Vladimir Nabokov)

lolitaOare de ce nu v-am povestit niciodata despre Lolita? Nu stiu…intotdeauna a fost undeva acolo, „in the back of my mind”, dar niciodata nu mi s-a parut potrivit sa o descriu…

Nici acum nu sunt sigura daca voi reusi, daca voi gasi cuvintele potrivite, daca nu va voi pierde pe drum, intre contraste si intre moralitate si imoralitate, intre iubire si indiferenta.

Dar, in fine, m-am hotarat sa incerc.

Deja cu totii ati auzit despre acest roman, sunt sigura. Probabil, cei mai multi, remarci deocheate si goale.

Eu o sa incep prin a va spune cum trebuie sa il cititi. Ma intai cititorul trebuie sa coboare de pe piedestalul pe care se afla, cu siguranta. Sa nu mai priveasca prin ochii marunti ai moralitatii, moralitate pe care o imbratiseaza oricine atata timp cat nu e pus la incercare. Humbert, personajul pe care Nabokov il chinuie nesfarsit in roman, nu trebuie nici condamnat, nici compatimit, el trebuie inteles… Si pentru asta trebuie sa fim acolo, jos, la nivelul lui, la nivelul la care se fac alegeri, bune sau rele, dar pure, instinctive. Va recomand poate un pahar cu vin la acest roman🙂

Sa va spun mai multe despre Humbert. E genul de barbat despre care ai impesia ca nu ai ce sa spui. Tipul din biroul mic de la  etajul nostru pe care nu am retinut niciodata exact cum il cheama. In fine, Humbert are aproape 40 de ani, un poet ratat transformat, ca mai toti de altfel, in critici ai…tuturor lucrurilor imprejuratoare. Are un venit stabil, multumitor, care parca ii sterge si mai mult din potentiala personalitate. Singurul lucru care il scoate pe Humbert din anonimat este pasiunea sa…suparatoare pentru tinerele fete, inca netrecute cu totul de varsta copilariei.

Lolita vine ca intruchiparea tuturor viselor lui Humbert, chintesenta nimfelor, de altfel o pustoaica dezinvolta, imorala, pe care mi-o imaginez in permanenta cu o acadea pe buze, incercand sa iasa in atentie si sa fure iubitii mamei. Un mic complex acolo poate.

Humbert este absorbit de dorinta si nimic nu mai conteaza, el e grotesc si amuzant in acelasi timp (pentru publicuri diferite, evident)… Ar face orice pentru a fi aproape de Lolita si acest orice a insemnat in roman un sacrificiu destul de mare: casatoria cu mama acesteia, Charlotte.

Planurile lui Humbert sunt date peste cap de Charlotte, o femeie enervanta si nu prea inteligenta, care o trimite pe Lolita la internat pentru a ramane singura cu proaspatul sau sot, fara sa banuiasca nicio clipa ca aceasta decizie il forteaza pe acesta sa ii planifice moartea.

Din nou, insa, visele lui Humbert devin realitate fara ca acesta sa actioneze in vreun fel si Charlotte moare intr-un accident.

Si, in sfarsit, Humbert se poate duce dupa Lolita, ca tatal sau vitreg venit sa o ia si sa o salveze de la o depresie generata de moartea mamei si de singuratate. Nu stiu daca mai e nevoie sa spun, dar niciunul dintre cel doi nu e prea consumat de tragica intamplare si isi petrec timpul impreuna, intr-un circuit prin America.

Interesant mi s-a parut ca, pe masura ce Lolita creste, Humbert nu isi pierde interesul. Probabil varsta paleste in fata sentimentului ca nu a avut-o niciodata cu adevarat, ca trupul acesteia a fost al lui, dar atat, a trebuit sa se multumeasca cu atat. Si, atunci, obsesia pentru tinere se transforma intr-o obsesie unidirectionata, catre o copila, tanara femeie, care i-a fentat in permanenta sentimentele.

Romanul continua, dar eu ma opresc aici cu dezvaluirile, macar sfarsitul sa ramana in ceata.

 

Nu mai stiu unde am citit ca romanul e de fapt despre legatura dintre Europa si America, o iubire intre matura si pedofila Europa si „proaspata” America. Nu stiu daca s-a gandit Nabokov la asta, dar m-a amuzat gandul.

 

Oricum, romanul este unul spectaculor, trist si respingator si amuzant in acelasi timp. Complex si simplu. Erotic si violent. Socant.

Poate mai socanta este reactia cititorilor, sau cel putin asa a fost in cauza mea. Un sentimet pe care nu-l consideri delor potrivit intr-un astfel de scenariu a iesit la liman: empatia. Si asta a schimbat complet perspectiva. De aceea v-am indemnat, la inceput, sa coborati de pe piedestal, pentru a lasa cumva usa deschisa empatiei.

 

Lolita – film 

lolita film

Deloc curios, romanul a fost ecranizat de mai multe ori.

Cel mai cunoscut si probabil cel mai bun film realizat dupa cartea lui Nabokov a aparut in 1962 si a avut-o in rol principal pe Sue Lyon – care a fost exact asa cum mi-am inchipui-o pe parcursul romanului.

Dar farmecul filmului a fost, tind eu sa cred, meritul lui Stanley Kubrick, bine cunoscutul regizor, pe care il stiti probabil deja datorita unor filme precum A Clockwork Orange, The Shinning sau Full Metaj Jacket.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s