Marele Gatsby (F. Scott Fitzgerald)

„Am citit” The Great Gatsby. Probabil va asteptati la asta.

Problema e ca am scris de vreo doua ori jumatate de pagina si am sters-o. Nu pot sa scriu despre cartea asta. Am un fel de „writer’s block” cand ma gandesc la ea – nu in sensul ala mega profund si creativ pe care il asociem cu marii scriitori, ca doar vorbim de o recenzie, dar, uite, totusi nu pot sa va povestesc mai nimic despre roman.

A fost primul audiobook pe care l-am ascultat – nu stiu daca are vreo legatura. Sincer experienta a fost ok, desi aveam indoielile mele. Ceva nu e in regula cand nu am cartea in mana, dar, in fine, trebuia sa fructific cumva drumul cu microbuzul spre si de la birou.

Pentru ca, totusi, am creat asteptari pentru o recenzie o sa va spun, cu greu, cateva lucruri. Asa, cu liniuta, nepotrivit, dar practic:

– e o carte trista. Senzatia asta am avut-o pe tot parcursul romanului, inainte sa se intample ceva trist. Parca fiecare propozitie scriza de Fitzgerald prevestea ceva…impovarator.

– Gatsby e un personaj foarte frumos conturat, pe care cel mai bine mi se pare ca-l pot descrie ca fiind: misterios si discret. E si bun si rau, dar, mai important decat atat, e uman.

– sunt doua lumi in roman, cea a lui Gatsby si cea a lui Daisy. Ele se intrepatrund timid cumva (liantul e un tanar Nick, cel care ne povesteste totul, vecinul lui Gatsby si varul lui Daisy, cel care ajuta destinul sa se infaptuiasca), apoi se ciocnesc violent. Lumea lui Gatsby e visatoare, rea si buna, dar umana si complexa. Lumea lui Daisy e bogata…in sensul acela uracios si superficial. In lumea lui Gatsby intorsaturile vietii au un impact puternic si, deseori, definitiv. In lumea lui Daisy oamenii se ridica, se scutura de praf si merg la o petrecere seara.

– pe scurt, este povestea unei iubiri, la care Gatsby vrea sa revina si care pentru Daisy reprezinta o amintire frumoasa…si atat.

– iar sfarsitul…sfarsitul e injust si trist. Totusi, nu atat de trist pe cat ar fi putut sa fie, cred eu.

Si pentru ca eu am fost atat de succinta, am gasit o schita a relatiilor din carte, care poate da putin mai mult contur.

P.S. Sa nu credeti ca am fost succinta pentru ca nu mi-a placut. De fapt, e una dintre cele mai frumoase carti.

One thought on “Marele Gatsby (F. Scott Fitzgerald)

  1. Pingback: Biblioteca bloggerului roman 2013 | bookcritics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s