Tara de sub fluturi (Dragos Voicu)

Tara-de-sub-fluturi-Dragos-Voicu„Salutare, Book Critics! Nu vrei sa-ti trimit ultima mea carte? Se numeste „Tara de sub fluturi” […]”

Pentru ca mi-a dat un mesaj de parca eram vechi cunostinte care se intalneau la o cafea, de-aia am acceptat cartea. Altfel, imi promisesem ca nu mai accept carti. Pentru ca nu am destul timp sa le dedic (deci fie nu le incep, fie nu le termin). Pentru ca am o lista imensa de carti, o parte in biblioteca, o parte in bookmarks, care ma asteapta. Pentru ca, daca nu le citesc, ma simt prost.

Dar sa revin. Am citit primele pagini in microbuz, in drum spre munca, in timp ce se lumina. Si am citit urmatoarele pagini in drum spre casa, in primele minute de drum, in timp ce se innopta. Si tot asa, in microbuz, in metrou, rareori acasa cate 15 minute, in timp ce asteptam o prietena la cafea si iar de la capat.

De la primele randuri mi-a amintit de Saramago. Si asta a fost un lucru bun de tot, pentru ca Saramago imi place mult si pentru ca pana acum nu am mai intalnit pe cineva cu un stil asemanator. Si pentru ca mereu m-am intrebat ce si cum ar scrie Saramago despre Romania.

In „Tara de sub fluturi” urmarim 2 tineri casatoriti, viitori parinti, intr-o perioada agitata, de criza economica. Isi pierd casa din cauza ratelor la banca si se muta in „Parcul central”, in timp ce el, angajat exploatat al ministerului, incearca sa vanda aerul din Romania pe cat mai multi bani.

„Am deschis fermoarul si am intrat in ceea ce avea sa ne fie casa pentru o lunga perioada de timp, dar inauntru nu mai ramasese nicio particula de oxigen, asa ca a trebuit sa ne catapultam imediat, nu atat pentru ca nu mai aveam ce respira, cat mai ales pentru ca, ajungand printre ultimii, corturile goale se transformasera in closete colective, iar al nostru era unul dintre cele mai intens folosite.”

Inspiratia, asa cum probabil v-ati dat seama, e Romania contemporana, pe care Dragos o descrie folosind metafore si hiporbele transante. Si, in ciuda descrierilor radicale si exagerate, cateodata e extrem de usor sa-ti imaginezi ca ceva asemanator s-ar putea intampla in realitate. Ceea ce e extrem de  trist.

Poporul nu e prost, e doar docil, resemnat. Traieste adaptandu-se  schimbarilor nesabuite pe care le face clasa politica, incercand sa profite de orice mica ocazie in care isi poate astampara nevoile primare.

„Si poporul vuia la picioarele lor, ei credeau ca vorbele si gesturile lor starnisera multimea, ca lumea era electrizata de mesaj, ca in sfarsit era convinsa, dar nimeni nu ii asculta. Perorau asa de douazeci de ani. Poporul nu mai avea urechi. Devenise un organism format din gura si stomac. Poporul voia doar sa manance mici si sa bea bere. Sa nu scape nicio ocazie cand se da gratis.”

E cate un sambure de adevar in fiecare propozitie. Cel putin un sambure. Si, de aceeea, cateodata e greu de citit. E ca si cand ai pe cineva in fata care iti spune lucruri pe care nu vrei sa le auzi, pe care nu vrei sa le accepti. Si te gandesti ca in carte e descrisa o majoritate din care tu nu faci parte, desi probabil nu e asa.

 

Am profitat de faptul ca Dragos m-a contactat direct, deci aveam cum sa dau de el, si i-am pus cateva intrebari. Le aveti mai jos, puteti sa le cititi inainte sau dupa ce cititi cartea, atata timp cat o cititi si va revoltati.

1. „Tara de sub fluturi” mi-a adus foarte mult aminte de romanele lui Saramago. Este unul dintre autorii care au marcat subiectele pe care le abordezi si modul in care le prezinti?

Dragos: Cred ca da. Imi place Saramago si pe durata scrierii cartii l-am citit destul de mult. E foarte posibil sa ma fi influentat, cu sau fara voia mea. Daca imi aduc bine aminte, am inceput sa scriu cartea imediat dupa ce am citit “Eseu despre orbire”.
2. Este un paragraf care mi-a ramas intiparit in minte mai mult decat oricare altul din roman. <<In curte, oamenii aproape terminasera cosciugul. Bunicul pastrase scanduri special pentru el. Acolo oamenii nu isi cumpara cosciuge, pentru ca sunt prea saraci. Cand eram la scoala, profesorul de desen ne punea sa desenam oe tema „Noi si anul 2000”. Desenele noastre erau pline de avioane, nave spatiale, rachete si roboti. Nu m-as fi gandit atunci ca, tot in anii 2000, bunicul meu avea sa isi pastreze o bucata de lemn pentru sicriul sau.>>  Are radacini in realitate?

Dragos: Are. Paragraful este realitate pura. Bunicul meu avea pregatite lemnele de cosciug, cu mult timp inainte de moarte. Cand s-a intamplat, cosciugul a fost construit de catre oamenii din sat, in curtea casei…
3. Crezi ca un astfel de roman poate avea un impact asupra modului in care actionam si ii lasam pe altii sa actioneze? Crezi ca ne poate impulsiona sa luam masuri?

Dragos: Cred ca ar putea sa ajute. Dar e nevoie de mult mai mult. E nevoie de mai multa durere, mai multa foame, mai multa umilinta indurata… sau de un nivel mai inalt de constiinta.

4 thoughts on “Tara de sub fluturi (Dragos Voicu)

  1. Pingback: Biblioteca bloggerului roman 2013 | bookcritics

  2. Pingback: Tara de sub fluturi (Dragos Voicu) | Romanul "COADA"

  3. Pingback: Tara de sub fluturi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s