Povestea Elisabetei Rizea din Nucsoara (Cornel Dragoi)

recenzie de Raluca-Gabriela Costea

Povestea Elisabetei Rizea din NucsoaraPovestea Elisabetei Rizea din Nucsoara„, urmata de marturia lui Cornel Dragoi, este cartea  ce invie amintirile dureroase a doi oameni simpli, care au dus o lupta cruciala impotriva comunismului.

Irina  Nicolau si Theodor Nitu, etnologi la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, au reusit sa surprinda esenta relatarilor culese in filele cartii aparute in cadrul editurii Humanitas. Aflata la a treia editie, cartea apare pe rafturile librariilor in anul 2012 in colectia „Memorii Jurnale”.

Parca o si vad in paloarea soarelui, stand pe prispa si privind spre obiectivul camerei de fotografiat a lui Dan Dinescu, pentru a fi imortalizata pe vecie pe coperta cartii. Ochii mici si senini, incadrati de un chip pe care timpul nu l-a iertat, ascund suferinta anilor petrecuti in inchisoare. In incercarea de a zambi, chipul Elisabetei Rizea imi capteaza interesul si deschid cartea. Nici dupa cateva ore de la finalul lecturii nu pot uita personajele si intamplarile. Raman tulburata de povestile celor doi protagonist, povesti despre si din timpul comunismului, „o crima organizata la adapostul legii si legitimata prin minciuna”, dupa cum aminteste si Gabriel Liiceanu in prefata cartii.

Din punct de vedere literar, cartea surprinde atat genul dramatic, cat si genul epic si liric. In marturia Elisabetei Rizea, acestea se imbina gratios, intr-un limbaj popular ce confera veridicitate si autenticitate spuselor acesteia. In plus, in evocarea amintirilor apar unele indicatii regizorale ce arata manifestarea Elisabetei fata de rememorarea dureroasa a trecutului(plange).

La un moment dat, in carte, ca urmare a schimbului de replici dintre autoare si fiica sa, Laurentia, cea din urma recita o poezie scrisa din timpul anilor de inchisoare impreuna cu colegele de celula.

,,[…] Tu Jilava blestemata,

Pentru ce-ai fost destinata?

Pe recele tau ciment

Tinea tara armament

Azi sub zidurile tele

Zace floarea tarii mele […]”

Elisabeta Rizea, nepoata liderului taranist Gheorghe Suta, este o femeie  simpla, dar darza, ce a locuit la poalele Fagarasilor, in doua sate: Domnesti si Nucsoara. Aceasta a sprijinit grupul anticomunist chiar si dupa o prima condamnare la inchisoare, intrand din nou din cauza aceasta. Dupa doisprezece ani de inchisoare, aceasta marturiseste emotiile pe care le-a trait la unison cu grupul anticommunist , dar si felul in care comunistii faceau dreptate si cat pret puneau pe detinuti, care nu costau mai mult ’’de un glont, adica trei lei’’.

Acest personaj puternic m-a impresionat  prin  rabdarea cu care a indurat torturile (dintii scosi cu clestele de cuie, parul smuls din cap). Faptul ca nu si-a tradat confratii este, de asemenea, un act admirabil, rar intalnit in ziua de astazi. ,,Nu-i vindeai, ca aveai sange de roman in tine, n-aveai de talhar si de bagabond din aia care nu muncesc si ia banii de pomana, asa, numai pa minciuni”. Insa frica fata de comunisti inca nu se stinse. Secrete multe, nedezvaluite etnologilor, vor fi pastrate pana la moarte. In timp, figura acestei femei simple a devenit unul dintre  cele mai puternice simboluri ale rezistentei anticomuniste romanesti.

Povestea Elisabetei Rizea din Nucsoara 2Protagonistul celei de-a doua marturii este finul Elisabetei Rizea, Cornel Dragoi. Student la litere, acesta se alatura grupului anticomunist Arsenescu-Arnautoiu, insa este prins si inchis pentru sapte ani. Dupa ispasire, mai face treizeci si sase de luni de munca silnica in Delta. Martor, la fel ca Elisabeta Rizea, la torturile comunistilor, acesta m-a impresionat prin ajutorul dat colegilor de breasla. Credinta in Dumnezeu este, de asemenea, de admirat la ambii protagonisti, pentru ca datorita Lui sunt vii in ziua de astazi, pentru a oferi o carte tulburatoare cititorilor pasionati de memorialistica, istorie si nu numai.

Dupa parerea mea, cartea a fost, este si va ramane memorabila. Este o parte a istoriei romanilor, chiar daca este neplacuta. ,,Important este sa spunem numai ce stim sigur, nu este nevoie sa strecuram, sa hiperbolizam. Faptele noastre sunt oricum destule ca  sa faca o istorie. Si, intr-adevar, fata de alte carti pe aceeasi  tema, aceasta prezinta  o insiruire de fapte care mi-au starnit curiozitatea fara ca autorul sa se foloseasca de metafore sau hiperbole.

Este o lectie de istorie,  dar si o lectie de viata, despre credinta, ajutor si iubire. O istorie de care putin stiu.

,,Dar ce se intampla aici, iti venea sa strigi, unde sunt ura veche si ura noua, unde sunt amintirile dureroase, aici a curs sange! Nu se vedea nimic. Exista in filmul Oblomov o secventa care face elogie somnului – o casa care e stapanita de un somn definitiv, o casa care doarme din temelii. Am suprapus cele doua imagini si mi-am spus: Nucsoara doarme. Oare cati dintre oamenii satului viseaza urat?”

One thought on “Povestea Elisabetei Rizea din Nucsoara (Cornel Dragoi)

  1. Pingback: Prin blogosfera literara (10 – 16 martie 2014) | Recenzii filme si carti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s