Puhoaiele primaverii (Ernest Hemingway)

puhoaiele_primaverii„Ceea ce incintă la Puhoaiele primăverii este comicul de mare forță, o săgeată satirică la adresa anumitor forme de afectare din literatură. Ținta travestiului absurd și grav al lui Hemingway e plasată întru câtva în zona intelectuală înaltă. În ultimă instanță, scopul acestei cărți este acela de a amuza. Și asta reușește din plin.” (The New York Times).

O satira la adresa complexitatii si pretiozitatii altor opere, o nuvela succincta, directa si scrisa, de altfel, in 10 zile, „Puhoaiele primaverii” a avut parte de multe interpretari si este considerat de unii o capodopera (precum F. Scott Fitzgerald), fiind, in acelasi timp, criticata pentru atitudinea aroganta catre alti scriitori. Se pare ca este, de asemenea, o satira a romanului Dark Laughter, editat in 1925 de scriitorul american Sherwood Anderson, carte in care acesta exploreaza libertatea sexuala a anilor 1920. Spun se pare pentru ca nu am citit Dark Laughter.

Personal mi-a dat senzatia unei incercari a scriitorului sa se diferentieze, sa iasa din cotidian, sa atraga atentia asupra sa, ceea ce nu pare greu de crezut, acesta fiind si unul dintre primele romane ale lui Ernest Hemingway, publicat in 1926.

Ernest_HemingwayPare o prima schita a unei povestiri, ce are esenta intamplarilor, lipsindu-i insa modalitatea cea mai lina de a transmite toate informatiile catre cititor. Desi nu pot sa spun ca este un text sec, lipsa aproape cu desavarsire a mijloacelor artistice de transpunere a povestii devine evidenta si oarecum deranjanta. Discutiile autorului cu cititorul, care intervin din cand in cand printre capitole, au totusi darul de a fluidiza si parca a da importanta scrierii.

Cum ti se pare ca citesti ceva sec, aproape fara sens, cum se naste gandul de a nu mai citi mai departe, se ivesc cateva pagini in care autorul iti vorbeste. Brusc, cartea e mai importanta si tu esti mai important, doar stai de vorba cu Ernest Hemingway.

Ca sa va pun putin in tema si cu subiectul propriu-zis, pe parcursul cartii urmarim povestile diferite si interesante a doi barbati, un veteran de razboi – Yogi Johnson – si un scriitor – Scripps O’Neill, ambii lucratori la o fabrica de pompe. In primele pagini asistam la ziua in care cei doi se cunosc, ca mai apoi sa ne intoarcem in timp sa aflam povestea lui Scripps, sa revenim in prezent si sa continuam pe urmele lor.

Scripps ne poarta pe cai intortocheate si ganditoare, parasit de una dintre cele doua neveste, poposind in Petoskey in drum spre Chicago, gasindu-si rapid o noua nevasta, pierzandu-si interesul la fel de rapid – vedem conflictele interioare ale acesteia incercand sa il pastreze, vedem anecdotele chelneritei mai tinere cum il acapareaza.

Yogi ne poarta printre pieile rosii, cel putin atat cat i se ingaduie, separati de celelalte personaje, intr-o lume a lor, in care totul e construit de ei pentru ei.

Iar la final, taverna lui Brown, cu bucate pe-ncercate, in care ajung cei doi pe cai atat de diferite, pare a fi locul in care toate lucrurile se tes si se destes. Ce surpriza ca o taverna este acest loc miraculos🙂

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s