Perla (John Steinbeck)

Citisem cu cateva luni inainte „Despre soareci si oameni” si nu cred ca vreun alt roman m-a intristat intr-atat. Am experimentat tristete si indignare, tristete si speranta, dar tristete si atat inca nu experimentasem printr-un roman. Si, pentru ca nu m-am simtit capabila sa retraiesc acest sentiment de doua ori intr-un interval scurt, am evitat „Perla„…am „uitat-o” in biblioleca, alegand cu grija carti din jurul ei.

Pana de curand.

perla-john-steinbeck-recenzieInca din primele pagini am facut cunostinta cu o familie simpla de pescari.

O simplitate rasunatoare. Altii ar spune mediocritate, dar mediocritatea pare un termen negativ, folosit pentru a critica. Si nu e cazul. E simplitate si atat, fara bine si rau, doar ca un dat.

Am intalnit deci o familie simpla de pescari, in mijlocul altor familii simple de pescari, in mijlocul unei comunitati simple. De pescari.

Simple fiindca relatiile interumane erau simple. Toata lumea era pe aceeasi pozitie. Toata lumea avea la fel de putin, desi fiecare spera sa gaseasca perla ce il va ridica din saracie.

Kino si Juana nu sunt cu nimic diferiti, o familie tanara, cu un nou-nascut in grija, urmand cursul predictibil al vietii. Predictibil dar curios de frumos. Asta pana cand cel mic este muscat de un scorpion si medicul din oras, la care cei 2 se grabesc sa ajunga, refuza sa ii vada pentru ca nu au cum il plati.

Kino se duce atunci pe mare, sperand si visand aproape deliric perla salvatoare. Si aceasta nu se lasa asteptata. Cea mai mare si mai frumoasa perla pe care au vazut-o vreodata sarmanii pescari.

Si pentru ca un noroc nu vine niciodata singur (sau, stai, parca nu asa era expresia), copilul se simte mai bine, nu mai e nevoie de doctor. Kino si Juana pot pastra perla si isi pot cladi viitorul pe ea.

Daca si cei din jur le ingaduie.

Insa si in cel mai simplu context social, natura umana este brazdata de sentimente puternice, de invidie, de lacomie, de rautate in starea ei cea mai bruta. Relatiile sociale sunt armonioase numai in egalitate, insa cand balanta se inclina, acestea se arata ca fiind numai o draperie acoperind adevaratele instincte ale oamenilor.

Bataliile incep si in exteriorul si in interiorul familiei, in exteriorul si in interiorul fiecaruia dintre cei doi.

Noi nu le suntem alaturi decat 5 zile, insa 5 zile in care cercul se deschide si se inchide. Se da si se ia. Ca in viata. Un ciclu de obicei lung se deruleaza in fata noastra in 5 zile si 100 de pagini.

Nu o sa va spun sfarsitul.

Poate il anticipati, poate nu. Deloc subtila morala „ai grija ce iti doresti” rasuna macabru. Cateodata nu trebuie sa iti doresti nimic atat de mult incat sa nu poti renunta.

Si cand te uiti inapoi, la propria existenta, gasesti inevitabil acel ceva pentru care ai lupta sau ai luptat mai mult, pentru ca dorinta initiala s-a transformat in jind si ceea ce la inceput era ceva ce iti doreai s-a transformat, poate fara sa iti dai seama, in ceva fara de care crezi ca nu poti trai sau fara de care nu ai vrea sa traiesti.

One thought on “Perla (John Steinbeck)

  1. Încă nu am citit nimic de Steinbeck, dar am auzit şi eu că „Despre şoareci şi oameni” e foarte tristă. Cred că o să încep cu „La Răsărit de Eden”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s