Concurs de manuscrise la Editura Univers

Chiar acum cateva saptamani citeam pasii pentru a-ti publica o carte. Si nu mi s-a parut deloc a fi ceva facil.

Iata o…scurtatura, oferita de Editura Univers 🙂

concurs_manuscrise

 

„Poate ilteratura română contemporană sta oare alături de celelalte cărţi publicate până acum în traducere la Editura Univers în cei aproape cincizeci de ani de existenţă, alături de autori ca Márquez, Faulkner, Vian? Intenţionăm să aflăm! Autorii români care şi-ar dori să-şi vadă cărţile publicate la Univers sunt rugaţi să ne trimită manuscrisele lor, exclusiv în formă electronică, în documente scrise cu diacritice, la adresa concurs@edituraunivers.ro, până la data de 15 septembrie 2015. Cele mai bune dintre manuscrisele primite vor avea o şansă să intre în planul nostru editorial. Vom anunţa pe 15 octombrie 2015 cărţile selectate.

 

Pot participa cărţi care fac parte din următoarele categorii:

– Roman

– Proză scurtă

– Literatură pentru copii

 

De asemenea, atenţie, ilustratori!

Carte de colorat pentru adulţi

 

Pot participa autori din toată ţara, indiferent de vârstă şi CV.”

Puhoaiele primaverii (Ernest Hemingway)

puhoaiele_primaverii„Ceea ce incintă la Puhoaiele primăverii este comicul de mare forță, o săgeată satirică la adresa anumitor forme de afectare din literatură. Ținta travestiului absurd și grav al lui Hemingway e plasată întru câtva în zona intelectuală înaltă. În ultimă instanță, scopul acestei cărți este acela de a amuza. Și asta reușește din plin.” (The New York Times).

O satira la adresa complexitatii si pretiozitatii altor opere, o nuvela succincta, directa si scrisa, de altfel, in 10 zile, „Puhoaiele primaverii” a avut parte de multe interpretari si este considerat de unii o capodopera (precum F. Scott Fitzgerald), fiind, in acelasi timp, criticata pentru atitudinea aroganta catre alti scriitori. Se pare ca este, de asemenea, o satira a romanului Dark Laughter, editat in 1925 de scriitorul american Sherwood Anderson, carte in care acesta exploreaza libertatea sexuala a anilor 1920. Spun se pare pentru ca nu am citit Dark Laughter.

Personal mi-a dat senzatia unei incercari a scriitorului sa se diferentieze, sa iasa din cotidian, sa atraga atentia asupra sa, ceea ce nu pare greu de crezut, acesta fiind si unul dintre primele romane ale lui Ernest Hemingway, publicat in 1926.

Ernest_HemingwayPare o prima schita a unei povestiri, ce are esenta intamplarilor, lipsindu-i insa modalitatea cea mai lina de a transmite toate informatiile catre cititor. Desi nu pot sa spun ca este un text sec, lipsa aproape cu desavarsire a mijloacelor artistice de transpunere a povestii devine evidenta si oarecum deranjanta. Discutiile autorului cu cititorul, care intervin din cand in cand printre capitole, au totusi darul de a fluidiza si parca a da importanta scrierii.

Cum ti se pare ca citesti ceva sec, aproape fara sens, cum se naste gandul de a nu mai citi mai departe, se ivesc cateva pagini in care autorul iti vorbeste. Brusc, cartea e mai importanta si tu esti mai important, doar stai de vorba cu Ernest Hemingway.

Ca sa va pun putin in tema si cu subiectul propriu-zis, pe parcursul cartii urmarim povestile diferite si interesante a doi barbati, un veteran de razboi – Yogi Johnson – si un scriitor – Scripps O’Neill, ambii lucratori la o fabrica de pompe. In primele pagini asistam la ziua in care cei doi se cunosc, ca mai apoi sa ne intoarcem in timp sa aflam povestea lui Scripps, sa revenim in prezent si sa continuam pe urmele lor.

Scripps ne poarta pe cai intortocheate si ganditoare, parasit de una dintre cele doua neveste, poposind in Petoskey in drum spre Chicago, gasindu-si rapid o noua nevasta, pierzandu-si interesul la fel de rapid – vedem conflictele interioare ale acesteia incercand sa il pastreze, vedem anecdotele chelneritei mai tinere cum il acapareaza.

Yogi ne poarta printre pieile rosii, cel putin atat cat i se ingaduie, separati de celelalte personaje, intr-o lume a lor, in care totul e construit de ei pentru ei.

Iar la final, taverna lui Brown, cu bucate pe-ncercate, in care ajung cei doi pe cai atat de diferite, pare a fi locul in care toate lucrurile se tes si se destes. Ce surpriza ca o taverna este acest loc miraculos 🙂

 

East European Comic Con 2015 – o zi alaturi de actori din Spartacus, Prison Break, Stapanul Inelelor, Game of Thrones sau Supernatural

Peste 2 zile incepe (la Romexpo) cel mai mare eveniment dedicat pasionatilor de filme, seriale, jocuri video si benzi desenate din estul Europei ……(pam, pam, pam)…….the long awaited East European Comic Con 2015.

zbenguiAcum 2 ani, la primul East European Comic Con, l-am intalnit pe Gimli, i-am descoperit pe Zbeng si Zbantui, i-am ascultat pentru prima data live pe cei de la Creative Monkeyz. Cam asa ar fi rezumatul intr-un rand al EECC 2013.

Acum, dupa un an in care nu am reusit sa ajung, sper sa am parte de aceleasi surprize frumoase. Prima surpriza placuta, chiar inainte de inceperea evenimentului, este ca panel-urile sunt gratuite sau, mai precis, incluse in biletul de acces general. O idee excelenta.

Ca in fiecare an, evenimentul are o multime de invitati. Daca va uitati pe site sunt impartiti in actori, artisti si celebritati. Ma amuza categoria de celebritati, fiind de fapt compusa din vloggeri si „profesionisti” in ale cosplaying-ului. S-au gandit probabil sa nu ne deruteze si s-au limitat la celebritati.

Sa începem cu actorii. Avem un mix racoritor de Spartacus, Prison Break, Stapanul Inelelor, Game of Thrones si Supernatural si asta daca ne rezumam numai la headlineri.

Dintre acestia cred ca in mod particular imi doresc sa il vad pe John Noble (actor și director, cunoscut din Fringe, Sleepy Hollow sau Lord of the Rings). Si abia astept sa il ascult pe Kristian Nairn rostind o fraza completa :))

Cat despre actorii romani care si-au confirmat prezenta, sper sa nu ratez panel-ul tinut de Alin Panc si George Lungoci.

actori comic con

Trecand la artisti, astept sa vad ce e nou in lumea malefica si cum isi continua aventurile Zbeng si Zbantui. Si sunt curioasa cum se prezinta Fredo and Pidjin – asteptarile sunt mari 🙂 Daca nu ii stiti deja, cel mai usor mod in care pot sa ii caracterizez e: „Two evil pigeons, one world to end.” (suna putin ca Pinky and the Brain)

zgenduifredo and pidjinTot ce stiu pana acum e ca Pidjin s-a pregatit pentru eveniment. A aflat ca The Iron Throne va fi adus la EECC si a repetat putin inainte.

pidjin iron throne

Si daca tot vorbim de props, fanii Doctor Who vor fi fericiti sa afle ca si the Tardis isi face aparitia.

Si acum sa trecem la celebritati 🙂

Imi doresc sa ajung din nou la panel-ul celor de la Creative Monkeys sa ma pun la curent cu proiectele lor. Dar probabil cel mai interesant si de urmarit va fi VSauce Michael.

Cine? Un vlogger cu o statistica impresionanta.

vsauce statistica canale

 

Sursa graficului e wikipedia, deci imi cer scuze in avans daca nu e foarte precisa. Dar sunt sigura ca transmite ideea potrivita. Michael se ocupa in principal de primul canal, avand colaboratori pentru celelalte.

Desi Michael a pornit de la un content axat pe jocuri video, canalul principal, Vsauce, este acum in mare parte educational.

Astept sa ascult detalii despre proiectele pe care le sustine si, in rest, cam orice informatie din lumea vlogging-ului ar fi noua pentru mine, deci…the more the better.

 

Cam atat despre asteptarile mele. Sunt sigura ca, la fel ca si la primul EECC, o sa am parte de surprize neasteptate.

Bilete! Ne vedem acolo!

 

 

 

Aferim! si ce alte filme romanesti poti sa vezi la Festivalul Filmului European 2015

Duminica seara am fost la MTR. Rula Aferim! si deja trecuse prea mult timp fara sa il vad. Rumoarea crestea si riscam sa aud spoilere. In plus, vineri fusesem la Avengers si simteam nevoia sa echilibrez putin situatia.

Pe scurt: Daca vreti entertainment pur, nu il recomand, mergeti mai bine la Avengers. Daca vreti altceva, mai puteti vedea Aferim! si weekendul viitor, duminica, la Festivalul Filmului European 2015.

AFERIM_Teodor_Corban_Mihai_Comanoiu_Alberto_Dinache_photo_credit_Silviu_GhetieSa incepem cu un foarte foarte scurt rezumat. Un zapciu din Tara Romaneasca (interpretat de Teodor Corban) primeste sarcina sa plece in cautarea unui tigan rob (Cuzin Toma) care fugise de la boier. Acesta isi ia fiul (Mihai Comanoiu) cu el (calatorie initiatica mai ceva ca a lui Harap Alb) si pleaca la drum. In mod inevitabil si predictibil, aici incep „peripetiile”.

Insa nu va ganditi la ceva foarte extravagant. Cu exagerarile de rigoare sau, mai degraba, cu alegerea unei povesti deosebite (ca daca era o poveste „normala” de ce ar mai fi spus-o cineva?), filmul se bazeaza mai mult pe trairi, dialoguri, situatii, pe calatorie in sine, actiunea ocupand un loc mai retras.

Personal mi-a placut si mi-a lasat impresia unei veridicitati cu care nu ma intalnesc foarte des, cel putin raportandu-ma la perioada la care face referire filmul (1835). Spun ca mi-a lasat impresia pentru ca nu am trait in perioada respectiva si nici nu sunt cunosc indeaproape istoria vremii.

Dar, cel putin mie mi se pare ca s-a facut simtita rasfoirea documentelor vremii si preluarea de expresii din literatura perioadei respective (inclusiv din Ion Creanga). A fost savuros si amuzant pe alocuri, cu expresii pe care nu le mai auzisem niciodata sau care imi trecusera pe la urechi de mult, fara sa stiu de unde sa le apuc.

Dintr-o perspectiva mai serioasa, e primul film, pe care il vad eu cel putin, care abordeaza subiectul romilor sclavi din Romania. O parte dintre noi probabil nici nu realizeaza. O parte dintre noi prefera sa uite.

Si nu abordeaza subiectul intr-un mod melodramatic, ci in modul caracteristic (cred) al perioadei. Un dat de la Dumnezeu, tiganii erau robi, asa cum femeile erau mai proaste ca barbatii. Nimic de facut,

Deocheat si ironic, filmul arata cateva fatete dureroase ale istoriei (cel putin din perspectiva moderna), fara a avea preocuparea infatisarii unei istorii ca la carte sau a unei imagini atotcuprinzatoare a anului 1835.

Spun asta pentru ca citind in diagonala cateva pareri despre film, am observat ca cele mai multe critici sau nemultumiri porneau de la ceea ce filmul nu a spus / aratat (problemele taranilor din acea vreme,  consecintele luptelor ruso-austro-turce etc.). Intr-adevar, daca vreti sa invatati istorie, deschideti un manual, daca vreti sa vedeti un film care reda o anumita perspectiva si se concentreaza pe o idee, mergeti la Aferim!. (ca sa nu incepem sa dezbatem cat de absorbiti de sine suntem daca nu putem nici sa ne uitam la un film care nu e despre noi)

AFERIM_layeredRedau si o parte din recentia celor de la The Hollywood Reporter, cu care sunt de acord. Ei au caracterizat filmul lui Radu Jude drept „o lectie aspra de istorie, usurata de umorul deocheat si de elementele western-ului clasic. Elegant turnat în alb-negru, pe pelicula de 35 de milimetri, al treilea lungmetraj al lui Radu Jude lasă impresia unui concurent puternic, gratie aspectului său uimitor, subiectului actual si scenariului surprinzator de amuzant”.

Daca va intrebati un concurent pentru ce, lungmetrajul a participat la si a castigat Festivalul International de Film IndieLisboa. De asemenea, la mijlocul lunii februarie, a fost distins cu trofeul Ursul de Argint pentru cea mai bună regie la Festivalul de la Berlin.

O sa ma opresc aici, restul descoperiti pe cont propriu.

 

poster-ffe BUCURESTIAsa cum am spus si la inceputul articolului, puteti vedea Aferim! duminica, la Cinema Pro, in cadrul Festivalului de film European.

Mai sunt, bineinteles si alte filme romanesti (De ce eu?, Acasa la tata, Autoportretul unei fete cuminti etc.) dar si europene.

Anul acesta festivalul debuteaza pe 7 mai si se desfasoara in 5 orase, conform programului de mai jos:

7-14 mai: București
15-17 mai: Craiova
22-24 mai: Tirgu-Mureș si Iași
29-31 mai: Hunedoara

Mai multe detalii pe site si pe pagina de Facebook.

The Machine that Changed the World (James P. Womack, Daniel T. Jones, Daniel Roos)

Pana acum 1-2 ani, productia Lean (Lean manufacturing) era, pentru mine, doar „a new and improved” varianta a productiei in masa (mass production).

Abia dupa ce am inceput sa lucrez in domeniu, mi-am dat seama de diferentele fundamentale si de principiile diferite pe care se bazeaza cele doua.

the machine that changed the worldMulte dintre aceste diferente sunt explicate in „The Machine that Changed the World” (Masina care a schimbat lumea, aka Toyota). Cartea a fost publicata in 1990, cand Toyota avea jumatatea marimii celor de la General Motors. Astazi, Toyota i-a depasit pe acestia si este intreprinderea mondiala cea mai constanta in succesul sau din ultimii 50 de ani.

„The Machine that Changes the World”, o carte pe care ar trebui sa o citeasca toti cei care studiaza management sau care doresc sa lucreze intr-o unitate de productie, a fost prima carte care a detaliat productia Lean pe care se bazeaza Toyota si care este un pilon important al succesului durabil al companiei.

Acum 25 de ani, Womack, Jones si Ross au reusit sa descrie intr-un mod clar si fluid sistemul Lean. Mai mult, cred ca a fost prima data cand am citit si inteles imediat evolutia productiei, de la mestesugari, la productia in masa, la productia Lean.

Pentru ca eu nu stiam mai nimic despre autori, o sa ii prezint pe scurt:

– James P. Womack – presedintele si fondatorul Lean Enterprise Institute (http://www.lean.org), o organizatie de educatie si cercetare non-profit, cu sediul in Brookline, Massachusetts

– Daniel T. Jones presedintele si fondatorul Lean Enterprise Academy (http://www.leanuk.org), o organizatie de educatie si cercetare non-profit, cu sediul in Marea Britanie

– Daniel Roos – directorul Centrului pentru Studii de Transport si profesor de inginerie civila la MIT.

Cei 3 au documentat in detaliu diferentele dintre productia Lean si productia in masa, mai concret intre Toyota si General Motors (pionierii productiei in masa) si au argumentat si prezis ca acest tip de gandire va trimfa, nu numai in unitatile de productie, ci in toate firmele care doresc sa aduca valoare clientilor.

Haideti sa mergem si noi putin pe firul istoric si sa vedem, mai intai, caracteristicile mestesugaritul* (sau craft production).

* Ne concentram pe productia de masini, dar multe aspecte sunt general valabile

  • Forta de munca calificata, cu expertiza in design, operarea masinilor si montaj
  • Majoritatea muncitorilor progresau de la ucenic la mestesugar cu un set complet de competente
  • Organizatii descentralizate, dar concentrate intr-un singur oras
  • Organizatii coordinate de un proprietar / antreprenor, in contact direct cu toata lumea implicata – clienti, angajati, furnizori
  • Se foloseau masini cu scop general pentru foraj, slefuire si alte operatiuni
  • Volum de productie foarte mic

Apoi, sa vedem ce a adus in plus productia in masa, implementata pentru prima data de catre Henry Ford.

  • Partile componente au fost aduse la statia de lucru + au fost produse piese interschimbabile + a fost introdusa linia de productie
  • Forta de munca necalificata – un angajat avea o singura sarcina din tot lantul de productie
  • Au aparut pozitii precum inginer de proces, inginer de productie etc.
  • Integrare verticala – de la materii prime, productie si pana la livrare
  • Masinile, ca si angajatii, serveau numai unei singure operatii si era fosrte greu si costisitor sa fie modificate
  • Volum de productie mare, in loturi mari
  • Verificarea calitatii pentru produsul finit si relucrarea produselor care nu erau conforme

mass productionVedem ca majoritatea schimbarilor sunt centrate pe limitarea zonei de activitate a angajatilor. La inceputul anilor 1900, Ford a inceput sa aduca diverse imbunatatiri fabricii pe care o conducea, incepand cu aducerea partilor la statia de lucru si perfectionarea unor parti interschimbabile. In 1913, inaintea introducerii liniei de asamblare in miscare, ciclul de lucru al unui muncitor in fabrica Ford scazuse de la 514 minute la 2.3 minute. Adica timpul care trecea pana cand muncitorul repeta aceeasi sarcina scazuse de 22 de ori – partial datorita diminuarii zonei de responsabilitate a fiecarui muncitor si partial datorita celor mentionate anterior. Aceasta a fost, de altfel, cea mai mare schimbare, desi linia de asamblare in miscare a fost cea mai vizibila.

In primavera anului 1913, Ford a introdus in fabrica sa din Detroid, pentru prima data in lume, linia de asamblare in miscare, reducand acest ciclu de la 2.3 minute la 1.19 minute.

Aceste schimbari i-au permis sa vanda masinile la un pret la care putea sa aiba acces o familie americana cu venituri medii. Mai mult, Ford a reusit performanta de a dubla salariile muncitorilor simultan cu reducerea orelor de lucru.

Acum, sa vedem prin ce difera productia Lean, implementata de catre cei de la Toyota.

  • Partile componente aduse la statia de lucru, piese interschimbabile, linia de productie
  • Forta de munca calificata – un angajat va avea o serie de task-uri, intr-o anumita zona
  • Responsabilizarea oamenilor, decizii luate la diferite nivele ale companiei
  • Masinile pot fi modificare usor, pentru a se adapta unui alt tip de productie
  • Volum de productie mare, in loturi mici
  • Verificarea calitatii la fiecare pas al productiei (pentru evitarea relucrarilor costisitoare)
  • Imbunatatire continua

Pornind de la aceasta baza, „The Machine that Changed the World” merge mai departe si detaliaza elementele gandirii Lean, de la managementul companiei, la coordonarea lantului de aprovizionare si, in final, ne vorbeste despre raspandirea conceptului Lean.

O sa va las sa descoperiti restul detaliilor in carte, dar, in final, notez cateva citate cu recenzii ale acestei carti din publicatii mondiale de top:

„The fundamentals of this system are applicable to every industry across the globe . . . [and] will have a profound impact on human society–it will truly change the world.”- New York Times Magazine

„A revealing and compellingly readable account of Japan’s achievement in revolutionizing manufacturing . . . An eye-opener even for those who already knew Japan didn’t do it all with robots.”- Financial Times

„The best current book on the changes reshaping manufacturing and the most readable.”- Business Week

Festivalului de Film European 2015 – invitatie catre cinefili

Dragi cinefili,

poster-ffe BUCURESTIVa invit, intre 7 si 31 mai la a 19-a editie a Festivalului de Film European.

In acest an avem posibilitatea sa vedem unele dintre cele mai bune filme din Europa in 5 orase din Romania, conform urmatorului program:

7-14 mai: Bucuresti
15-17 mai: Craiova
22-24 mai: Tirgu-Mures si Iasi
29-31 mai: Hunedoara

Pe langa o selectie bogata de filme, la festival vor fi prezenti si o parte dintre regizorii și actorii care au contribuit la realizarea acestora.

Programul detaliat, cuprinzand toate filmele, pe orase, il puteti accesa aici.

 

Calvarul” mi-a atras in special atentia. Un subiect tabu si la moda, dureros si ofensator, ignorat si mediatizat – relatiile sexuale intretinute de preoti cu copii – devine sursa a razbunarii in drama irlandeza.

Trailerul suprinde momente comice, violente, triste, cu alte cuvinte surprinde un amalgam de trairi, cum intalnim in fiecare zi. Pe dealurile verzi galbui ale Irlandei, pe coastele in care Atlanticul isi zdrobeste valurile, unde pare ca esti atat de aproape si totusi atat de departe de Dumnezeu, razbunarea se indreapta spre un preot bun si integru, vrand sa ia prin surprindere comunitatea, sa o zguduie.

„There’s no point in killing a bad priest, but killing a good one, that would be a shock.”

Brendan Gleeson a fost ales sa joace rolul preotului – si parca l-a pus Dumnezeu cu mana, cum se spune. Imperturbabil si uman, in saptamana ce i se da la dispozitie sa isi lase casa in ordine, incearca sa il gaseasca pe cel ce i-a promis moartea. Poti sa urmaresti cursul povestii pe fata parintelui James, e clar acest lucru chiar si numai din putinele cadre ale trailerului. De la surprindere, la nervozitate, la fermitate.

Si astept sa le urmaresc cursiv si pas cu pas la proiectia integrala a filmului.

*cu siguranta il veti observa in trailer si pe Aidan Gillen, sau Littlefinger cum probabil il recunoasteti mai repede. Un motiv in plus, pentru mine cel putin, sa imi pastrez entuziasmul.

 

Cam atat pentru moment. Va invit sa va treceti in calendar datele la care vor avea loc proiectiile.

Si ne vedem acolo.

 

Mai multe detalii despre acest eveniment, deja o traditie in Romania, gasiti pe ffe.ro sau pe pagina de Facebook a festivalului.

 

Ane Brun – cu chitara la Sala Radio

Disclaimer: acest articol nu este de interes pentru cei care nu apreciaza muzica buna.

ANE BRUN

Ce? CONCERT!

Cine? Ane Brun

De 10 ani in topurile din Scandinavia, cu 3 prestigioase trofee Spellemannprisen – echivalentul norvegian al premiilor Grammy, Ane Brun, artista norvegiana, o sa ne cante pentru prima data, chiar aici, in Bucuresti. Muzica ei va rasuna in sala si in noi: vocea ei ferma si fina, instrumentele clare, jalea discreta si demna din versurile sale.

Un folk minimalist plin de emotie, scanteietor.

„Don’t be afraid anymore
Don’t wear your inside out to keep you warm
So rest your head, it’s just as well
You can’t keep the sky from falling anyway” Lullaby for Grown Ups

Cand? 10 mai 2015, ora 20:00 (accesul in sala se va face incepand cu ora 19:30)

De ce? Pentru ca Twin Arts (cu sprijinul Ambasadei Regatului Norvegiei in Romania) au avut inspiratia sa organizeze acest concert. Pentru ca Ane a acceptat sa ne cante.

Unde? Cantecele ei vor rasuna la Sala Radio (Strada Gen. H. M. Berthelot 60-64, București).

Ane transmite si un mesaj pentru fanii din Romania prin intermediul paginii ei de Facebook, o invitatie simpla si personala.

Cum? Pur, intens, emotionant.

Biletele pentru acest eveniment costa 95, 135, 175 de lei in functie de categorie si pot fi achizitionate prin reteaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librariile Carturesti si Humanitas) si online pe www.eventim.ro.

 

Va invit la concert, sunt sigura ca va fi un eveniment deosebit.

Si va las cu o melodie, in special pentru a ii imbia pe cei care inca nu au ascultat-o pe Ane.

 

*Detalii pe www.twinarts.ro şi pagina de Facebook Twin Arts.