Zidul e o colectie de nuvele care te plimba printr-o multitudine de emotii si stari.
E ca un bulgare de zapada care trece si aspira vieti si situatii, aflate undeva la limita umanitatii. Toate acestea se regasesc, poate, undeva in interiorul fiecaruia, doar ca viata nu ne pune in cale situatii in care sa le descoperim. E, de multe ori, ca si cum ai asculta pe cineva strain, pe cineva a carui gandire si ale carui actiuni nu le intelegi, nu stii de unde sa le apuci ca sa le legi de ceva cunoscut, ca sa iti para umane, familiare, oricat de putin. Si acea persoana iti detaliaza ce simte sau ce nu simte si tu poate incepi sa intelegi, sau poate in continuare nu intelegi si detaliile devin numai frustrante si indeparteaza si mai mult totul de intelegerea ta.
Prima nuvela este cea care da si numele volumului: Zidul. Intensitatea scrierii, care descrie ultima noapte de viata a unor condamnati la moarte din timpul razboiului, te zguduie emotional inca de la inceput. Detasarea lor de lume si de viata lor care acum pare a fi un simplu puzzle de lucruri si persoane si trairi marunte si neinsemnante iti ridica intrebari existentiale si te arunca intr-o depresie ce se contureaza pe profilul nuvelei, cu fiecare propozitie scrisa si care, in final, se dizolva intr-o mai mare pretuire a cotidianului. In cazul fericit. (ZIDUL)
Dupa abundenta de tristete si tulburare din prima nuvela, Sartre ne aduce putin mai aproape de familiar, intr-o nuvela bazata pe doua trairi: ingrijorarea unor parinti pentru fiica lor si dragostea fiicei pentru sotul sau nebun. In spatele dragostei se afla o incercare disperata de a intra in nebunia lui, de a-l intelege complet, incercare ce din pacate nu este incununata de succes, tanara ramanand pierduta undeva intre realitate si fantezia, negasindu-si loc in niciuna dintre cele doua lumi.(CAMERA)
Iubirea sau incercarea de a iubi este urmata de ura, descrisa in a treia nuvela din colectie. Un personaj, ce imbina banalitatea si misterul, isi doreste, dominat de ura fata de oameni, sa iasa in strada si sa ii impuste. Misterul vine insa din faptul ca ura nu are radacina intr-un anumit moment, intr-o tragedie, ea este la fel de normala pentru el cum este iubirea pentru ceilalti. Personajul nostru gaseste urat, discordant orice gest uman care noua ne-ar aduce zambetul pe buze. (EROSTAT)
Tot pe o diferenta marcanta dintre personajul principal si lumea „normala” se bazeaza si a patra povestire, de aceasta data fiind vorba despre o femeie casatorita cu un barbat impotent, situatie ce insa nu o deranjeaza deloc, contactul fizic fiind pentru aceasta murdar si indezirabil, un lucru pentru care este folosita si nu ceva ce apropie un cuplu. Sotia isi paraseste sotul pentru un alt barbat, la indemnul unei prietene, insa viata normala de cuplu nu o entuziasmeaza si toate bucuriile pe care acesta i le-ar putea oferi palesc pe langa realitatea ca ar trebui sa isi indeplineasca „datoriile” de iubita/sotie. Astfel, impinsa si de un sentiment de mila si drag fata de sotul sau, aceasta renunta la decizia pripita. (INTIMITATE)
Ultima nuvela, si cea mai ampla dintre toate, ne introduce in lumea unui copil, unui viitor stapan, pe care il urmarim, de la o varsta frageda pana in adolescenta, cu tot contextul familiar si social care conduc la conturarea acestei fiinte, la transformarea lui intr-un antisemit. Un sentiment de neputinta se instaleaza in timp ce urmarim cum fiecare act, fiecare situatie in care este pus ii contureaza inevitabil personalitatea, iar persoanele din jurul sau raman ignorante in fata acestei realitati si nu isi dau seama de schimbarile majore prin care trece baiatul. Importanta fiecarui act, cat de mic, iti da un sentiment de responsabilitate imens, neplacut si, totodata, greu de ignorat. (COPILARIA UNUI STAPAN)
Pe scurt, acestea sunt cele cinci povestiri din aceasta colectie, emotiile si starile prin care treci (cateodata atat de repede incat ti se pare ca esti intr-un carusel), personajele si situatiile pe care ni le pune in fata Sartre. Va recomand aceasta carte, a carei lectura cred ca te marcheaza si te maturizeaza emotional.
bookcritics 