Despre dragoste si alti demoni (Gabriel Garcia Marquez)

Am primit Despre dragoste si alti demoni in decembrie, dupa ce multe luni m-am gandit ca nu am citit nimic de Marquez, necumparand totusi nimic pe fondul multelor carti necitite din biblioteca.

Dar asa a fost sa fie, sa primesc cartea fara nici macar un apropo 🙂

despre-dragoste-si-alti-demoniIncepem cu o scurta calatorie in 1942, intr-o manastire din America Latina, unde sunt scoase la lumina ramasitele lumesti ale unei adolescente: Sierva Maria de Todos Los Angeles. Splendida ei podoaba capilara masoara douazeci si doi de metri lungime…

Reala sau fictiva (nu aflam niciodata, sau eu nu m-am prins), aceasta descoperire reprezinta punctul de plecare al unei zbuciumate povesti, desfasurate pe fundalul decadent, dar inca fermecator, al Cartagenei de la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Sierva Maria este singurul copil al lui Don Ygnacio si al Bernardei, o copila nedorita si mai mult ignorata, lasata sa creasca impreuna cu servitorii negri ai casei si sa invete limbile si obiceiurile acestora.

Toate itele se tes cu grija ca sa dicteze destinul viitor al fetei, fara sa ridice suspiciuni. Soarta ei se pune in miscare inca de la cativa ani de viata.

Definitoriul trai cu servitorii negri e cel ce va marca intotdeauna interactiunile sociale ale Siervei Maria, interactiuni ciudate pentru tot cei care n-au dorit vreodata sa cunoasca obiceiurile negrilor, limbile vorbite de acestia, privirile lor.

Intriga si punctul in care viata Siervei Maria ia o intorsatura initial ciudata, mai apoi de-a dreptul incredibila, este cel in care copila este muscata de un caine, ulterior aflandu-se ca acesta era turbat.

Unul dintre acele lucruri minore, care astazi nu ne mai sperie atat de tare, dar care in trecut era un blestem.

De aici itele istoriei sale devin lipicioase ca o panza de paianjen si se intind din ce in ce mai mult, prinzand in ea din ce in ce mai multe victime.

Povestea ia mai multe intorsaturi pe parcursul cartii, insa nu vi le voi dezvalui.

Va recomand totusi, daca o incepeti, sa o terminati, farmecul cartii nu poate fi ghicit din primul sfert, din prima jumatate. E nevoie sa citim pana la ultima pagina ca sa cuprindem adevarata drama care s-a petrecut sau nu in urma cu secole.

 

 

Castiga romanul „Cronica unei morti anuntate” (Gabriel Garcia Marquez)

Gabriel Garcia Marquez - Cronica Unei Morti AnuntateVreau sa ofer unui cititor „Cronica unei morti anuntate” de Gabriel Garcia Marquez – ultimul roman pe care l-am citit si primul de acest autor (stiu, stiu…).

[Pentru ca biblioteca mea este…neincapatoare, pentru ca mai dureaza pana imi iau alta si pentru ca romanele si cartile in general sunt facute sa circule, sa fie citite, sa aduca un plus pentru cat mai multi.]

Asadar, ce trebuie sa faceti:

1. Dati like paginii noastre de Facebook
2. Dati share acestui post
3. Lasati un comentariu cu ultima carte citita 🙂 (sa fiu si eu la curent cu trend-urile 🙂 )

Castigatorul va fi ales prin tragere la sorti pe 8 decembrie. Succes!

Cronica unei morti anuntate (Gabriel Garcia Marquez)

Gabriel Garcia Marquez - Cronica Unei Morti AnuntateCronica unei morți anunțate” a fost primul roman al lui Gabriel García Márquez pe care l‑am citit.

Putin prea revelator pentru mine, romanul, asa cum spune si titlul, ne prezinta cronica unei morti anuntate, din perspectiva autorului – in acelasi timp un bun prieten al nenorocosului personaj principal – insa dupa multi ani de la infaptuirea crimei. Din prima propozitie aflam ce se va intampla, ramanand in suspans numai cateva amanunte: cum?, de ce?.

Nucleul romanului poate fi rezumat in cateva randuri: intr‑un mic oras sud-american, o casatorie fastuasa se termina tragic. Mirele, Bayardo San Roman, descopera in noaptea nuntii ca sotia pe care si-a ales-o, Angela Vicario, nu a fost virgina si o inapoiaza familiei. Pentru a salva onoarea surorii lor si a intregii familii, fratii acesteia, gemenii Pedro si Pablo, hotarasc sa il omoare pe Santiago Nasar, presupusul vinovat.

[Detaliu „picant” – Logodnica unuia dintre frati l-a asteaptat tot timpul in care acesta si-a indeplinit pedeapsa, declarand, in acelasi timp, ca nu ar mai fi vrut sa il vada daca nu ar fi actionat in acest sens. Pe langa faptul ca nu inteleg cum anume se salveaza onoarea familiei daca, dupa ce „si-au spalat deja rufele in public”, 2 dintre frati ajung la inchisoare, nu inteleg nici cum o astfel de fapta poate fi trecuta atat de usor cu vederea si chiar sustinuta de cei din jur. In principiu, lasand la o parte imprejurarile in care se desfasoara actiunea, pare ca viata unui om nu este nici pe departe sacra, asa cum mi se pare, astazi, normal sa o consideram.]

Distanta temporara ne faciliteaza aflarea unor amanunte care, altfel, fie s-ar fi pierdut in intensitatea momentului, fie ar fi fost ascunse. Astfel, ne sunt prezentate toate detaliile acelei zile, toate actiunile care ar fi putut (dar nu au reusit) sa impiedice finalul nefast al lui Santiago.

Cred ca o intrebare se afirma clar din toata aceasta istorisire.

Exista destine atat de puternice incat nimic nu le poate devia? Nici macar nedreptatea destinului?

M-am oprit asupra acestei intrebari deoarece nu aflam niciodata, cu siguranta, daca Santiago a fost vinovatul. Sau, de fapt, pentru ca autorul ne serveste o farama de indoiala si nu mai suntem capabili sa ne incredem in marturiile Angelei, nici cele din trecut, nici cele din prezent… (cat de usor influentabili suntem) Sau, mai mult, pentru ca ne gandim poate ce am face noi in locul ei, daca am spune numele persoanei iubite (probabil) sau numele unei personae ce ne e indiferenta sau chiar antipatica. Fiecare cu constiinta lui aici, mie imi place sa cred ca nu as fi zis nimic. Si oricum imi e destul de greu sa ma transpun intr-un timp in care viata femeilor era atat de diferita de cea din prezent din Romania. Sau pur si simplu de viata mea. Si nu imi e greu neaparat sa imi imaginez reactiile pe care le-as avea, cat imi dau seama ca unele sunt fanteziste si ca, oricat mi-ar placea sa cred, probabil nu stau intocmai asa lucrurile.

Sa revin totusi la actiunea romanului. Pe langa acest dubiu, de care nu scapam pana la finalul romanului, mai sunt cateva intrebari care nu sunt elucidate. De ce a ales Bayardo San Roman sa o ia de sotie pe Angela? (deloc cea mai ravnita tanara din orasel) De ce a ajuns Bayardo in acel orasel sud-american?

Dar, pana la urma, aceste intrebari nu-si gasesc raspunsul in roman, cred eu, pentru ca, oricare ar fi, nu ar avea niciun impact asupra povestii, asupra acelui destin incapatanat. Pe tot parcursul romanului nu ne este spus nici mai mult, nici mai putin decat este necesar sa stim.