Arhitectul (Mircea Cartarescu)

Emil Popescu era un arhitect specializat in proiectarea fabricilor de ulei, casatorit cu o arhitecta specializata in proiectarea fabricilor de lapte. Banal.
Visul lor imprumuta din aceasta banalitate. Isi doreau cu ardoare sa isi cumpere o masina. O Dacie.
Iar momentul in care au reusit acest lucru a fost aproape la fel de frumos ca ziua nuntii lor.

Deoarece nu avea inca carnet, Emil Popescu iesea cateodata in parcare sa isi admire masina, sa o cunoasca. Iar cand a cunoscut sunetul claxonului acesteia si fascinatia sa totul s-a schimbat. Timpul parca s-a oprit, s-a produs o ruptura in cotidian, in realitatea monotona, s-a intersectat realul cu imaginarul si profanul cu sacrul.
Sunetul claxonului a devenit un drog pentru Emil Popescu, un drog de care a avut nevoie din ce in ce mai mult, pana cand a ajuns sa simta durere fizica atunci cand nu il putea auzi. Asa ca, intr-o zi, s-a urcat in masina si nu a mai iesit. Acolo, mainile sale au inceput sa rescrie istoria muzicii, sa execute concerte intregi din Beethoven si Ceaikovski fara ca arhitectul sa le fi auzit vreodata, sa reinventeze muzica intr-o stare de anestezie si halucinatie totala, in acelasi timp crescand din ce in ce mai mult, acaparandu-i corpul, devenind ele insele personalitati.
Emil Popescu a devenit arhitectul universului. A pierdut capacitatea de a comunica cu oamenii, dar a reusit, in schimb, sa comunice cu universul.

„Arhitectul”, in cuvintele lui Cartarescu

„Nu cred în vise premonitorii, cel puţin n-am avut aşa ceva, dar am avut de-a lungul vieţii câteva vise de neuitat, de o frumuseţe uimitoare, despre care sunt convins că au vrut să-mi spună ceva din partea zonei inaccesibile a fiinţei mele. Cei vechi cunoşteau mai multe feluri de vise, între care cele numite „orama” se credea că sunt trimise de zei şi că sunt adevărate. Eu n-am găsit alt mod de a le folosi decât încrustându-le în poves­tirile şi-n poemele mele. „Arhitectul”, cu care se termină „Nostalgia”, e, pur şi simplu, transcrierea unui astfel de vis.”

Reclame

Ruletistul (Mircea Cartarescu)

Ruleta a fost un joc morbid, care a supravietuit, pe de o parte, datorita disperarii unor persoane ajunse la limita saraciei si a izolarii sociale, iar, pe de alta parte, datorita unei fascinatii sau chiar dependente pe care o crea asupra spectatorilor sai. Intr-adevar, moartea tinde sa fascineze, iar pariurile pe sau impotriva mortii sunt probabil cele mai captivante dintre toate pariurile.

Mircea Cartarescu ne prezinta jocul ruletei in complexitatea lui spirituala si psihologica, dar si in simplitatea lui, pura probabilitate matematica. Un glont, o posibilitate din 6 ca protagonistul episodului sa moara, cu creieriul, „singura substanta cu adevarat divina, aurul alchimic, unde se afla totul, imprastiat pe pereti si pe podea, amestecat cu schije de teasta”.

Si n-il prezinta pe „Ruletist”, cel care urmeaza sa monopolizeze acest nume, ca o veche cunostinta, un vechi prieten, pe care soarta nu pare sa fi avut vreun motiv anume sa-l aleaga. Dar l-a ales, asa, cu figura sa posomorata, „o fata triunghiulara pe un gat lung, galbui si slab, o piele uscata si parul aproape stracojiu. […] Facea cumva o impresie de ingalare, de necuratenie. Asa arata si in toalele lui de la ferma, si in smokingurile lui de mai tarziu.” A fost singurul om caruia i-a fost data sansa sa cunoasca „infinitul Dumnezeu matematic si sa se ia la tranta cu el”.

Ruletistul este prototipul personajului care se aproprie si se departeaza in acelasi timp de moarte, care o sfideaza, dar care se cufunda din ce in ce mai mult in ea. Mult timp dupa ce Ruletistul si-a depasit conditia, dupa ce a facut bani atat de multi incat imaginatia sa limitata nu il ajuta sa ii poata cheltui pe toti si dupa ce a devenit o figura sociala recunoscuta, a continuat sa joace ruleta. Nu stim de ce.

A sfidat, pe rand, revolverul cu un glont, cu doua, cu trei…astfel incat a dus la ruina orice alti ruletisti si patroni de ruleta si a ramas singurul „entertainer” in acea lume. Hranindu-se cu sentimentul aproprierii mortii si cu acele emotii care il cuprindeau de fiecare data cand apasa pe tragaci (caci de fiecare data era sigur ca va fi si ultima), continua sa parieze impotriva lui, lasandu-si din ce in ce mai putine iesiri.

„Mi se pare acum simplu, primitiv si in acelasi timp genial de simplu: Ruletistul miza impotriva lui. Cind isi ducea pistolul la timpla, el se dedubla. Vointa i se intorcea impotriva si-l condamna la moarte. De fiecare data era convins cu toata fiinta sa ca va muri. De aici, cred, expresia de groaza nemarginita care ii aparea pe fata. Ghinionul sau fiind insa total, nu putea decit sa esueze intotdeauna in intentia de a se sinucide.”

Si asa a continuat sa sfideze revolverul cu 4 gloante, cu 5, iar atunci cand matematica nu ii mai lasa nicio scapare, soarta s-a indoit si l-a salvat.

Ironic, Ruletistul a murit, in anonimat complet, omorat de un revolver fara niciun glont.

„Ruletistul” e o povestire tulburatoare ce deschide volumul „Nostalgia” al lui Mircea Cartarescu si care este atat o entitate in sinea ei, cat si un prolog pentru operele ce o urmeaza: „Mendebilul”, „Gemenii”, „Rem” si „Arhitectul”, acesta din urma tinand loc de epilog.

Literatura si cinema la Bookfest 2012

Bookfest 2012

A venit randul celei de-a VII-a editii a Salonului International de Carte Bookfest. Timp de 5 zile avem intalnire la Romexpo cu multe carti frumoase, edituri, distribuitori de carte, tipografi. Ne intalnim si cu Franta, care este invitatul de onoare al acestei editii.

Data de 30 mai va reprezenta startul unui program maraton ce cuprinde nu mai putin de 300 de evenimente: lansari de carte, sesiuni de lectura si intalniri cu personalitati ale lumii literare romanesti si internationale, concerte, proiectii cinematografice, reprezentatii de teatru pentru copii si cursuri de limba franceza.

Cu cine ne intalnim la Bookfest?

Pe 30 si 31 mai ii vom putea intalni la evenimentele de lansare pe Horia-Roman Patapievici si Mircea Cartarescu. In urmatoarele zile, vor avea ocazia de a-i revedea si asculta pe Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu si Lucian Boia, la prezentarile volumelor pe care acestia le vor lansa in cadrul programului Bookfest.

Din partea tarii invitate, si-au confirmat prezenta la intalnirea cu vizitatorii Bookfest 2012 producatorul si moderatorul de emisiuni culturale Bernard Pivot, autorii Michel Houellebecq, Nedim Gürsel, Sylvie Germain, Yasmina Khadra si Yann Apperry, editorul Jean Mattern (responsabilul cu literatura straina al Editurii Gallimard) si academicianul Dominique Fernandez (autorul volumului „Rapsodia romana”).

Literatura si cinema?

Da, in pavilionul C3, cartea se va intalni in fiecare zi cu filmul de arta. Bookfest lanseaza anul acesta vizitatorilor invitatia de a viziona, gratuit, pelicule cinematografice avand la baza scenarii adaptate dupa opere ale unor cunoscuti autori francezi. Pintre productiile anuntate se afla si filmul realizat dupa volumul “Particulele elementare” al lui Michel Houellebecq.

Conexiunea dintre literatura si film va fi dezbatuta si de catre reprezentantii Observatorului Cultural, pe 31 mai, in seria de evenimente Formula 3.

Program

Bookfest ne asteapta pe 30 si 31 mai (miercuri si joi), intre 10:00 si 20:00, pe 1 si 2 iunie, intre 10:00 si 22:00, iar pe 3 iunie, intre 10:00 si 20:00.

Intrarea este libera.

 

Mai multe detalii gasiti pe: http://www.bookfest.ro/