Schimbarea (Mo Yan)

Cand am cumparat cartea stiam doua lucruri despre Mo Yan – ca este unul dintre cei mai tradusi autori chinezi in Occident si ca este laureatul Premiului Nobel pentru Literatura in 2012.

Amandoua, si in special cea din urma, m-au determinat sa imi doresc sa il citesc.

Despre „Schimbarea” nu stiam nimic, am dat peste ea intamplator intr-o librarie, am citit cele cateva paragrafe de pe coperta (dintre care unul a avut un impact mult mai mare decat celelalte  – „Daca lumea literara chineza ar trebui sa aiba un Kafka al ei, atunci acesta ar fi Mo Yan” Publishers Weekly), am hotarat ca daca tot citesc un autor care nu stiu daca este sau nu pe gustul meu ar fi bine sa incep cu o lectura mai usoara (in cazul de fata a se intelege mai scurta) si…am cumparat-o.

Primul lucru pe care l-am aflat din carte, sau, de fapt, inainte sa incep propriu-zis romanul, a fost ca pe Mo Yan nu il cheama Mo Yan. Numele real al autorului chinez este Guan Moye, Mo Yan fiind un pseudonim ce se traduce prin „nu vorbi”. Asta mi-a placut tare 🙂

Dar acum sa vorbim si despre carte.

„Schimbarea” este o autobiografie, prin intermediul careia Mo Yan ne poarta din anii sai de gimnaziu si pana cand trecuse cu putin de 50 de ani…nu foarte de mult, tinand cont ca acum are 58.

 2 lucruri mi-au placut in mod special la aceasta carte.

Primul este modul in care putem distinge, pe fundalul intamplarilor povestite, evenimente din istoria recenta a Chinei, precum revolutia culturala, revolutia studenteasca, razboiul cu Vietnam. Totul este atat de firesc, atat de fluid, privind din perspectiva cuiva care a trait momentele respective si nu are o imagine deformata si exagerata asupra acestora.

Al doilea lucru este faptul ca Mo Yan nu dramatizeaza. Toate momentele, frumoase, haioase, triste, sunt privite si redate dintr-o perspectiva care mie imi spune: viata merge mai departe, nu imi permit sa zabovesc prea mult, orice s-ar intampla.

Nu o sa intru in actiune – la putin peste 100 de pagini ar fi si cam greu sa va spun ceva fara sa va spun prea mult. Va spun doar ca este o poveste frumoasa, bine scrisa, in care urmarim destinul autorului si a unor colegi din gimnaziu, destine foarte diferite, intersectate pe alocuri.

A fost o lectura lejera, o maniera frumoasa in care sa fac cunostinta cu acest autor.